Un studiu derulat la Cluj-Napoca, intitulat studiul „Cinetica anticorpilor și ARN-ului viral la pacienții infectați cu SARS-CoV2 internați într-un spital universitar român de boli infecțioase”, arată că persoanele care fac forme mai grave de COVID-19 dezvoltă un număr mai mare de anticorpi decât cele diagnosticate cu o formă ușoară a bolii.
Studiul a fost publicat în Jurnalul Internațional al Bolilor Infecțioase, iar cercetarea s-a făcut pe pacienții adulți testați pozitivi care au fost internați în Spitalul Universitar de Boli Infecțioase Cluj-Napoca, în perioada 27 februarie – 31 august.
„Setul de date a inclus 469 de pacienți, 208 cu infecții asimptomatice/ușoare și 261 cu boli moderate/severe/critice. Caracteristicile pacienților sunt prezentate în tabelul 1. Proporția mai mare a bărbaților, vârsta mai mare și spitalizarea mai lungă au fost observate în cazuri mai severe. Au fost incluse un total de 1.199 teste RT-PCR și 571 măsurători IgM și IgG pereche (în medie 2,21 teste / persoană). Jumătate din cazuri în cele asimptomatice/ușoare față de cele moderate până la critice au avut primul rezultat RT-PCR nedetectabil la 15 zile și 17 zile. La 28 de zile după confirmare, proporția cumulativă de cazuri cu cel puțin un test RT-PCR negativ a fost de 93,1% în cazurile asimptomatice/ușoare și de 75,8% în cele mai severe”, se arată în studiu.
Cercetătorii au arătat că „timpul mediu de la confirmarea negativității PCR a SARS-CoV-2 a fost de 15 zile în cazurile asimptomatice/ușoare și de 17 zile în cele moderate/severe. Timpul mediu până la seroconversie atât pentru IgM cât și pentru IgG a fost de 13 zile în cazurile asimptomatice/ușoare și de 11 zile în cele moderate/severe. Pentru ambele tipuri de anticorpi, cea mai mare reactivitate a fost semnificativ asociată cu o prezentare mai severă (IgM: OR = 10.30, IgG: OR = 7.97)”.
Practic, indiferent de severitatea bolii, anticorpii au apărut aproape în același moment.
„Ambele tipuri de anticorpi au avut o variabilitate mai mare la pacienții cu tablou clinic mai sever. Pacienții cu reactivitate IgM și IgG mai mare au fost bărbați (deși nu semnificativ), mai în vârstă, cu o prezentare mai severă, peste 30% anomalii ale zonei pulmonare, rata de mortalitate mai mare, spitalizare mai lungă și internare în UCI. De asemenea, reactivitatea IgG mai mare a fost mai des prezentă la pacienții care au primit tratament cu dexametazonă, în timp ce reactivitatea IgM a prezentat un model similar, dar fără semnificație statistică”, mai arată studiul.
