Cei mai mulți dintre pacienții cu psihoze își tratează această afecțiune cu medicamente puternice care să îi scape de iluzii și halucinații, dar efectele secundare ale acestora pot fi severe. Deși se consideră că antipsihoticele le permit pacienților să ducă o viață normală, aproximativ 20% dintre ei nu răspund bine la acest tip de terapie. Efectele secundare pot produce schimbări ale vieții: oboseală extremă, creștere în greutate, colesterol crescut și diabet.
În cele mai multe spitale de psihiatrie, refuzul de a lua medicamente înseamnă excluderea de la internarea în astfel de unități. În Norvegia, există astăzi o abordare radicală, în sistemul de sănătate de stat, care permite terapia fără medicamente. Lucrurile nu au fost simple până când s-a ajuns aici. Ani lungi de muncă de advocacy dusă de cei direct interesați, pacienți și asociații ale lor, au dat roade în 2016 când ministrul sănătății a luat decizia ca spitalele să le ofere pacienților secții în care să poată fi derulate terapii fără antipsihotice. Deși tratamentul fără medicamente este disponibil și în alte țări, Norvegia a devenit prima țară din lume care l-a înglobat în rețeaua de stat a unităților destinate sănătății mintale.
Dr. Magnus Hald, director la Spitalul Universitar din Tromso, nordul Norvegiei, lucrase ani de zile în spitale unde erau folosite tot felul de medicamente și era interesat să exploreze terapiile alternative așa că și-a asumat sarcina de a conduce noul department al spitalului dedicat terapiei fără medicamente. ”Trebuie să-i spui pacientului adevărul despre medicamente și ce știi despre ele. Pentru că au existat și o mulțime de informații incorecte cum ar fi, de pildă, aceea-fără un suport științific solid-că există un dezechilibru chimic în creierul unei persoane cu afecțiuni psihice grave.” a declarat Magnus Hald pentru BBC.
Mulți dintre pacienții unității din Tromso au renunțat la medicamente, ceea ce este un proces de durată și care necesită îngrijiri medicale atente. Unii pacienți renunță definitiv la antipsihotice, alții pot reveni la ele, după o vreme, iar alții pot să ajungă la o reducere a dozelor.
Acest tip de terapie este încă însoțit de multe controverse. Criticii curentului spun că această abordare se bazează mai mult pe ideologie, decât pe dovezi științifice. Dr. Jan Ivar Rossberg, citat de BBC, compară cu experimentele eșuate din anii ’60, ’70, când pacienții erau încurajați să ia LSD și să se întoarcă la copilărie. Acesta mai explică faptul că toate dovezile arată că cele mai bune rezultate vin din administrarea de medicamente până la eliminarea sau reducerea iluziilor și halucinațiilor și, apoi, menținerea tratamentului cel puțin doi ani până cînd să fie permisă reducerea dozelor.
Magnus Hald nu este convins de această teorie și vrea să deruleze un proiect de cercetare pentru a urmări pacienții care au renunțat la medicamente. Este clar că nu au existat sinucideri, dar mai este nevoie de dovezi puternice care să suțină această terapie.
Studiile anterioare arată că mulți dintre cei care nu își tratează psihozele ajung să trăiască pe stradă și 30% dintre ei comit infracțiuni sau devin violenți cu rudele ori cu alte persoane. Există și un potențial criminal crescut.
În Norvegia există încă bariere birocratice și de costuri pentru accederea în programele terapeutice fără medicamente. Psihiatrii și pacienții din întreaga lume urmăresc cee ace se întâmplă în această țară pentru că, la nivel global, traversăm un moment de reevaluare a metodelor terapeutice în bolile mintale.
