Durata și calitatea somnului reprezintă indicatori importanți în evaluarea pacientului cu Alzheimer. Profesorul de neuroștiințe și psihologie Matthew Walker, de la Universitatea Berkley din California, a dezvoltat un studiu recent care evidențiază legătura strânsă dintre somn și evoluția demenței, în special a bolii Alzheimer. ”Pot să mă uit în viitorul tău și să estimez cât de mult beta-amiloid vei acumula în următorii patru sau șase ani, pur și simplu analizând somul tău din seara aceasta?” este întrebarea la care răspunde, în studiu, cercetătorul.
Faptul că există o legătură între somn și Alzheimer este știut de mult timp, dar că legătura este atât de puternică încât pe baza monitorizării somnului se pot pune diagnostice experimentale privind apariția și evoluția Alzheimer, s-a studiat mai puțin.
Anterior, decenii întregi de cercetări au arătat legătura dintre somnul de o calitate slabă și declinul cognitiv, cu semne clare precum uitarea.
”Există semne clare că în somnul profund există ceva ce îl ajută pe om să se protejeze” susține Walker.
Somnul profund este cel în timpul căruia temperatura corpului scade, visele se estompează, iar activitatea creierului se transformă în unde electrice lente și ritmice. În timpul acestui somn, creierul pare să aibă capacitatea de a spăla toxinele care cresc riscul de demență.
Un studiu început încă din 2013 la Universitatea din Boston arăta că în timpul somnului profund, un val de lichid care apare în creier are acest rol de a curăța proteinele beta-amiloid, într-un ritm incomparabil cu ceea ce se întâmplă în starea de veghe. Fiecare astfel de val de fluid este precedat de un val electric mare și lent. Așa că preocuparea oamenilor de știință este de a găsi modalități prin care să inducă undele lente care semnalează somnul profund.
Studiul recent al lui Walker a fost realizat pe 32 de persoane sănătoase din punct de vedere cognitiv, cu vârste de 70 de ani. S-a folosit imagistica creierului pentru a scana prezența beta-amiloidului la fiecare participant pe o perioadă de șase ani. Ceea ce au descoperit a fost că persoanele care au pierdut somnul profund aveau o cantitate mai mare de beta-amiloid în creier, situație specifică debutului bolii Alzheimer.
”Am obținut un anumit tipar al somnului care pare să ne ajute să înțelegem unde se poziționează o persoană în ceea ce privește riscul de Alzheimer pe viitor” a explicat Walker.
