Culpabilizarea întregului personal medical sub acuzaţia de corupţie este contraproductivă

Luând act de mediatizarea unui caz din lumea medicală legat de acuzația de mită și de dezbaterile declanșate cu această ocazie pe tema corupției personalului medical considerăm că este necesară o abordare obiectivă a întregului sistem sanitar, luând în considerare realitățile acestuia.

În contextul actual, corupție este doar condiționarea actului medical, un gest profund condamnabil atunci când el este manifestat de personalul medical. În acest sens, regretăm astfel de situații și considerăm că ele trebuie tratate în mod riguros conform prevederilor legale. Credem însă că astfel de cazuri sunt limitate, procentul de 30% de situații în care apare condiționarea actului medical, publicat de unele studii, fiind exagerat.

Putem vorbi de existența unui fenomen al atențiilor către personalul medical, însă în mod greșit se consideră că este vorba în acest caz despre corupție generalizată. Este un fenomen care a fost acceptat și chiar încurajat tacit de către societate și politicieni: societatea acționează în bună măsură dintr-un spirit de recunoaștere socială a valorii muncii și a nedreptății oficiale față de această categorie socio-profesională, iar politicienii sunt, de cel puțin șapte decenii, interesați să mențină personalul din sistemul sanitar în această stare de culpabilizare, ce pare că-i servește interesele. Altfel spus, suntem în situația unei diferențe marcante între prevederile legale și atitudinea socială, situație care reflectă disjuncția masivă dintre societate și politicieni, ultimii refuzând în mod consecvent să transpună în practică nevoile și valorile cetățenilor în ceea ce privește lumea medicală.

În cauză este și diferența imensă dintre aspirațiile personale și profesionale, dezvoltate pe baza enormului efort personal (și în contextul presiunii exercitate de nivelul de salarizare din occident), și recompensa socială a muncii. Altfel spus, situația dă seama de absența unei ierarhii valorice oneste în societatea românească în ceea ce privește profesioniștii din lumea medicală. Din nefericire, această stare de fapt a creat în rândul unei părți a personalului și un sentiment de îndreptățire la anumite gesturi lipsite de deontologie, condiționarea actului medical fiind cel mai grav exemplu.

Amploarea fenomenului necesită o modalitate de abordare particularizată. Soluțiile cele mai potrivite țin mai curând de abordarea cauzelor decât de culpabilizarea generalizată. Existența unui astfel de fenomen nu trebuie transformată într-un conflict între profesioniștii din sănătate și societate. Opoziția pacienți – personal medical este de asemenea greșită, soluția constituind-o mai curând cooperarea. Apreciem în acest sens poziția unora din asociațiile pacienților care au înțeles că rezolvarea problemei ține în primul rând de buna finanțare a sistemului sanitar.

Având în vedere intensa mediatizare a unor astfel de cazuri, dublată de o generalizare a acuzațiilor la nivelul întregului personal, putem vorbi și de o atitudine duplicitară din partea societății în condițiile în care este vorba de situații cunoscute de toată lumea, însă ce par a fi redescoperite dintr-o dată. Supra mediatizarea exemplelor negative și lipsa prezentării numeroaselor cazuri de dăruire profesională afectează imaginea profesiilor medicale și constituie o presiune suplimentară în favoarea migrației. Exprimându-de într-un mod brutal, ce ia în considerare situația de fapt, în contextul actualului nivel de salarizare excluderea atențiilor din lumea medicală fără a fi dublată de mecanisme instituționale de recompensă materială, va determina o presiune imensă pentru migrarea profesioniștilor din sănătate.

Recunoaștem că nivelul foarte redus de salarizare al profesioniștilor din sănătate dă seama și de un eșec parțial al organizațiilor sindicale din acest sector, vina noastră constând în primul rând în faptul că nu am reușit organizarea unor manifestări de protest îndeajuns de puternice pentru a determina alocarea unor resurse suplimentare acestui domeniu atât de vitregit. Împărțim însă această culpă cu salariații, în special cu medicii, care nu au înțeles să răspundă în mod corespunzător acțiunilor noastre de protest. Nivelul redus de implicare în dezbaterea pe tema legii sănătății dă seama și el de atitudinea de resemnare a personalului și de încercările de rezolvare în mod individual a situației.

Noua lege a sănătății ar putea fi cea mai importantă cale de rezolvare a acestei situații, cu condiția să identifice căile și resursele de finanțare adecvată a sistemului. Ea constituie primul pilon al unei strategii în domeniu, putând deschide calea recompensării echitabile a eforturilor personalului din sistem cât și contribui la crearea mecanismelor instituționale care să elimine gesturile condamnabile de condiționare a actului medical.

Considerăm că soluția eficientă pentru eliminarea acestor situații nefericite, atât în interesul pacienților cât și al personalului din sistem, o constituie recompensa echitabilă a angajaților (posibilă doar în contextul finanțării corespunzătoare a sistemului) și introducerea unor mecanisme instituționale de control și prevenție (inclusiv prin intermediul organismelor profesionale) care să elimine cazurile de condiționare a actului medical.

Federatia Solidaritatea Sanitara din Romania
Președinte,
Rotilă Viorel

Categorii: Opinii

Niciun comentariu

  • Ca simplu cetatean al Romaniei, sunt oripilat de moralitatea cadrelor medicale din Romania.
    Am o ruda care lucreaza in sala de operatie a unui spital, s-a ajuns acolo incat medicii se injura intre ei pentru a pune mana pe un pacient cu un portofel mai gras, sau pentru o operatie mai dificila.
    Eu personal am avut cateva probleme medicale si la cea mai serioasa dintre ele, o operatie de ligamentoplastie, am fost conditionat de suma inainte de operatie. (si cu toate astea m-am pricopsit cu stafilococul auriu din acel spital bucurestean). Mai mult acea sectie nu a fost inchisa pentru procedura cred eu normala de investigare cum s-a intamplat ca un pacient sa se infecteze acolo, dar evident ca astfel se oprea procesul tehnologic, iar medicii respectivi faceau mai putina spaga.
    Nu a existat decat o situatie in care am fost intr-un spital romanesc si in care nu am dat spaga, era vorba de unul din copiii mei si evident ca medicii ne-au tinut ore intregi acolo si ne-au tratat cu indiferenta si plictiseala.
    In rest am cotizat de fiecare data atat la medici cat si la asistente.
    Un alt caz, tatal meu este suferind de aprox. 5 ani de cancer de prostata si urmeaza un tratament care presupune o injectie o data pe luna. De fiecare data este conditionat sa dea spaga ca sa primeasca acel tratament injectabil, trist ca un batran sa ajunga intr-o astfel de situatie. Dar eu si alte milioane de romani suntem urmatoarea generatie care vor trece prin astfel de traume…
    Sunt de acord cu faptul ca medicii in general castiga putin, dar totul trebuie reglementat legislativ si procedural nu prin spaga sau mai rau prin conditionarea actului medical in sine sau a calitatii acestuia.
    Pe de alta parte sunt unii medici in special chirurgii ale caror „venituri” sunt peste cele ale colegilor de breasla din tarile Europei de Vest ceea ce pare nefiresc.
    Daca Romania trece printr-o perioada grea si este necesar ca o generatie sa se sacrifice atunci aceasta trebuie sa se faca in corpore, nu prin favorizarea unor categorii: politicieni, medici sau angajati ai regiilor de stat, etc…

  • Intr-adevar, generalizarea acuzațiilor la nivelul întregului personal este o mare greseala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Ți-ar putea plăcea