Pe 28 iulie este marcată, începând cu anul 2015, Ziua Națională a Ambulanței. Pentru mulți e o zi ca oricare alta și trece neobservată, pentru unii e doar un prilej pentru a rosti sau a scrie cuvinte pompoase. Pentru cei care zi de zi se iau la trântă cu moartea, la propriu, e poate singura zi în care își permit un scurt răgaz în care să spună lucrurilor pe nume.
Este ceea ce a făcut și o asistentă sau, așa cum își spune, “truditor la ambulanță”, care a postat un mesaj emoționant pe Facebook.
Marinela Preda, care lucrează ca asistent medical la Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea, vorbește despre sacrificii și suferințe, despre ce înseamnă lupta contra-cronometru pentru salvarea unei vieți, dar și despre pacienții sau rudele acestora care au o atitudine nepotrivită față de salvatori. Iar fiecare zi de muncă lasă amprente asupra salvatorilor.
“La mine, ca dealtfel la mai toți colegii mei, primul strop de cafea din ceașcă rareori își dă mâna cu cel din urmă, iar sandwich-ul e început între două solicitări și aproape niciodată terminat. Și noi suntem oameni, și noi suferim de multe ori poate mai mult decât unii din beneficiarii serviciilor noastre. Și pe noi ne pot stăpâni durerile fizice sau cele sufletești; iar pentru că noi vă punem problemele voastre înaintea alor noastre, nu cerem decât respect. Noi ne-am pus gaj disponibilitatea, priceperea și liniștea noastră pe neliniștile voastre, dar asta nu înseamna că suntem responsabili de frustrările și angoasele tuturor.
______Cu calm!_____
Gândiți-vă că dacă vă e foame nu izvorăște ciorba în farfurie, trebuie făcută. Asa că, dacă nu sunteți vecini cu stația de ambulanță sau nu v-a crescut o ambulanță la poartă, e clar că nu putem fi acolo din momentul când ați închis telefonul. Poate încercați să lucrați un pic la atitudinea ostilă cu care ne întâmpinați; să știți că nu lucram nici mai repede, nici mai bine dacă țipați sau ne insultați. Un alt aspect ar fi că nu pretindem și nu primim bani, așadar să ne înțelegem, nu suntem plătiți din banii dumneavoastră. Lucrăm cu moartea lângă noi și ne luptăm cu ea; mai câștigăm noi, mai câștigă ea. Ne împletim lacrimile cu ale voastre sau îmbrăcăm haina bucuriei voastre, iar toate astea își pun amprenta pe psihicul nostru”, a scris Marinela Preda.
De Ziua Ambulanței, asistenta de la SAJ Vrancea nu-și dorește decât ca oamenii să vadă că salvatori și salvați, deopotrivă, sunt de aceeași parte a baricadei.
“ Am învățat să acumulam bucuriile mici ca să putem supraviețui marilor lovituri. Să ne înțelegem, nu fac apel la compasiunea nimănui, nu am ce să fac cu ea, nu mă încălzește, nu mă liniștește. Ce m-ar liniști ar fi faptul ca tu, indiferent în ce poziție te afli, fie ca pacient, fie ca potențial pacient, fie ca aparținător, să te dezbraci de prejudecăți și să încerci sa trăiești cu convingerea ca odată ajuns în fața ta, eu sau oricare alt coleg de-al meu nu vom precupeți nici un efort menit să rezolve problema care ne-a fosta alocată spre rezolvare.
Vreți sau nu, suntem în aceeași echipă și noi și dumneavoastră. Avem același obiectiv, doar poziția din care privim e alta. Haideți sa încercăm să vedem același lucru! La mulți ani, AMBULANȚA!”, a scris asistenta medicală Marinela Preda.
