Vindecarea lui e aproape un miracol, având în vedere vârsta înaintată și starea în care a fost. Totuși, a reușit să iasă victorios din lupta pe care a dat-o cu moartea.
Monitorul de Suceava publică în ediția de luni, 22 iunie, o poveste impresionantă, al cărei personaj principal este Constantin Pentiuc, un inginer pensionar de 82 de ani, care a trecut cu bine peste boala provocată de noul coronavirus.
Bărbatul a fost diagnosticat cu COVID-19 în aprilie. Nu se știe de unde a luat virusul, pentru că a respectat măsurile impuse în starea de urgență. Bănuiește că a contractat infecția în puținele rânduri în care a ajuns la magazin să cumpere pâine. Totul a început ca o răceală, pe care a încercat să o trateze singur, acasă, apoi prin medicul de familie. Primul contact cu spitalul l-a îngrozit, pentru că acolo s-a întâlnit cu moartea.
“Când am intrat în salon am găsit un pacient care era pe pat, cam obez, mare așa, și care dădea ochii peste cap. Din când în când mai deschidea ochii și cerea din ochi ajutor. Nu mai putea vorbi, era albastru la față. O tensiune foarte ridicată. Și am fugit repede la asistentă… am văzut-o pe hol. Au venit, l-au luat cu tot cu pat și l-au dus la tratamente de urgență. După jumătate de oră, vine asistenta să culeagă obiectele personale ale lui de pe noptieră, de pe cuier și așa mai departe. Zic: Doamnă, dar unde-l duceți? “Păi, nu-l mai ducem nicăierea, că a plecat el singur”. Decedase deja. A fost așa… un șoc”, povestește suceveanul.
Patul vecin a fost nefast. Alți trei oameni care l-au ocupat au murit, în afara celui pe care l-a văzut la internare, iar faptul că toți erau cu 30 de ani mai tineri l-a speriat, dar în același timp i-a dat putere să lupte.
“Ultimul care a murit lângă mine era un inginer din Vatra Dornei, inginer miner. Am discutat cu dânsul. Nu știa când a luat virusul, spunea că el a fost la o întâlnire pe linie de sindicate la București, a venit de acolo și se simțea foarte rău. L-au transferat la spital, la Suceava. A doua sau a treia zi, nu mai țin minte, s-a făcut pe la prânz vânăt la față, albastru… nu mai putea respira. Eu când am văzut fața lui și că dă ochii peste cap… am fugit iar la asistente: Veniți că inginerul moare! Au venit și asistente, au venit și doctori, l-au luat cu cearșaf, l-au pus pe-o targă din asta cu rotile și l-au dus la tratamente de urgență… și de data asta la jumătate de oră vine una dintre asistente și a cules tot ce-i aparținea lui de acolo… Ce s-a întâmplat, doamnă? “A murit!”… Cumplit. Dacă el ar fi avut asistență permanentă, nu murea. Dar dacă n-a fost posibil să fie asistență permanentă… nici măcar o asistentă la cinci persoane care eram în salon nu a putut să fie. Când se întâmpla ceva, fugeam să căutăm o asistentă să vină la noi. Prea puțin personal, pentru ce-a fost acolo”, a povestit Constantin Pentiuc.
Bătrânul a avut nevoie de oxigen. “Din prima zi, îți afectează creierul… Nu mai judeci, îți cauți cuvintele, nu îți mai aduci aminte. Și exterior, pierzi mirosul, gustul, pierzi salivația în gură. Gura ți-era mereu uscată, puteai să bei apă oricât. Când mâncai o bucățică de pâine, parcă luai polistiren în gură… așa era… nu aveai gust și nu aveai salivație… aspru și fără gust. Eu care aveam o oxigenare a sângelui destul de redusă, că a afectat boala și oxigenarea sângelui, am avut în permanență o mască de oxigenare pe gură. Și ziua și noaptea, tot timpul am avut masca asta”, a mai spus suceveanul de 82 de ani.
Bărbatul a slăbit 11 kilograme în cele 14 zile cât a stat în spital, până i-au venit rezultatele negative. Slăbiciunea l-a speriat atât de tare, că nu voia să fie externat.
În cele din urmă s-a pus pe picioare, iar acum e dispus să le povestească tuturor celor care neagă existența coronavirusului sau gravitatea bolii tot ce a văzut și trăit pentru că, spune el, e ceva prin care nimeni nu trebuie să treacă.
“Am întâlnit și eu unul aici în chioșc, zilele trecute… Astea-s povești, spunea. De unde știi?, îl întreb. Eu vin din spital, am trecut pe acolo… dacă vrei îți povestesc… Ce senzație, când nu ai gust, nu ai miros, mintea nu îți mai funcționează. A fost ceva prin care să nu treacă nimenea. A fost cumplit. Dacă într-un singur salon în 14 zile au murit 4 oameni, ce-o mai fi fost în celelalte?!”, a mai povestit bătrânul din Suceava, care a învins coronavirusul la 82 de ani.
