Să mănânci o tonă de înghețată după o despărțire poate fi un clișeu, dar există un adevăr în faptul că ne refugiem în mâncare ca răspuns la emoțiile negative. Mâncarea servește multor funcții – supraviețuire, plăcere, confort, precum și un răspuns la stres. Cu toate acestea, supraalimentarea emoțională ca răspuns la emoțiile negative este un factor de risc pentru dezvoltarea tulburărilor alimentare, cum ar fi bulimia.
„Chiar și la un IMC sănătos, supraalimentarea emoțională poate fi o problemă”, spune Rebekka Schnepper, de la Universitatea din Salzburg, Austria, care co-autor al unei lucrări publicată recent în Frontiers in Behavioral Neuroscience.
Studiul a investigat măsura în care stilurile de alimentație individuale și stările emoționale prezic răspunsul apetitului la imaginile alimentare, prin compararea mâncătorilor emoționali – persoanele care folosesc alimentele pentru a regla emoțiile negative – și mâncătorii restrictivi – persoanele care își controlează alimentația prin diete și restricții de calorii.
Schnepper și co-autorii studiului au descoperit că mâncătorii emoționali au avut un răspuns mai puternic la apetit și au găsit mâncarea mai plăcută atunci când se confruntă cu emoții negative în comparație cu momentele când au simțit emoții neutre. Pe de altă parte, mâncătorii restrictivi au părut mai atenți la mâncare în condiții negative, deși acest lucru nu le-a influențat pofta de mâncare și nu a existat nicio schimbare semnificativă între condițiile de emoție negativă și cea neutră.
Rezultatele indică strategiile potențiale de tratare a tulburărilor alimentare. “Atunci când încercați să îmbunătățiți comportamentul alimentar, un accent pe strategiile de reglare a emoțiilor care nu se bazează pe alimentație ca remediu pentru emoțiile negative pare promițător”, spune Schnepper.
Autorii au fost obligați să investigheze subiectul din cauza lipsei de consens în literatura de specialitate.
Studiul a fost realizat pe 80 de studente de la Universitatea din Salzburg, toate având un indice de masă corporală medie (IMC). În timpul sesiunilor de laborator, cercetătorii le-au citit acestora scenarii diferite, care să le inducă fie un răspuns emoțional neutru, fie unul negativ. Scripturile negative au fost legate de evenimentele recente din viața personală a participantului în timpul cărora au cunoscut emoții provocatoare, în timp ce scripturile neutre au fost legate de subiecte precum spălarea dinților cuiva. Participanților li s-au prezentat apoi imagini cu mâncare apetisantă și obiecte neutre. Cercetătorii au înregistrat expresiile faciale ale participanților prin electromiografie, reactivitatea creierului prin EEG, precum și date auto-raportate. De exemplu, mâncătorii emoționali s-au încruntat mai puțin când s-au arătat imagini cu mâncare după ce experimentatorii au citit scenariul negativ comparativ cu momentul când au citit scenariul neutru, o indicație a unui răspuns mai puternic la apetit.
Studiul a ales să testeze doar participanții de sex feminin, deoarece femeile sunt mai predispuse la tulburări de alimentație, dar, având în vedere fondul limitat de subiect, precum și condițiile controlate, Schnepper spune că „Nu putem trage concluzii pentru bărbați sau pentru un comportament alimentar pe termen lung în viața de zi cu zi .“ Cu toate acestea, studiul îmbunătățește înțelegerea noastră în ceea ce privește supraalimentarea emoțională, iar concluziile pot ajuta la depistarea precoce și la tratamentul tulburărilor alimentare.
