Cercetătorii de la Universitatea Yale au găsit casa neurală a sentimentului de stres pe care îl experimentează oamenii. Perspectiva îi poate ajuta pe oameni să facă față sentimentului debilitant de teamă și anxietate pe care îl provoacă stresul, au relatat cercetătorii de la Yale în jurnalul Nature Communications.
Scanările cerebrale făcute unor persoane cărora li s-au arătat imagini extrem de stresante și tulburătoare – cum ar fi un câine înfiorător, fețe mutilate sau toalete murdare – dezvăluie o rețea de conexiuni neuronale care emană în întregul creier din hipocamp, o zonă a creierului responsabilă cu memoria, emoția și motivația.
Rețelele cerebrale care susțin răspunsul fiziologic la stres au fost bine studiate la animale. Activarea zonelor creierului, cum ar fi hipotalamusul, determină producerea de hormoni steroizi numiți glucocorticoizi în fața stresului și a amenințărilor. Dar sursa experienței subiective de stres trăite de oameni în timpul pandemiei COVID-19, de exemplu, a fost mai dificil de identificat.
„Nu putem întreba șobolanii cum se simt”, a spus Elizabeth Goldfarb, autor principal al studiului.
Goldfarb și colegii săi au realizat o serie de scanări RMN ale subiecților cărora li s-a solicitat să-și cuantifice nivelul de stres atunci când li se prezintă imagini tulburătoare.
Studiul dezvăluie că conexiunile neuronale emanate de hipocamp la vizualizarea acestor imagini au atins nu numai zone ale creierului asociate cu răspunsuri la stres fiziologic, ci și cortexul frontal lateral dorsal, o zonă a creierului implicată în funcții cognitive superioare și reglarea emoțiilor. Echipa de la Yale a descoperit că atunci când conexiunile neuronale dintre hipocamp și cortexul frontal erau mai puternice, subiecții au raportat că se simt mai puțin stresați de imaginile supărătoare.
În schimb, subiecții au raportat că s-au simțit mai stresați atunci când rețeaua neuronală dintre hipocamp și hipotalamus a fost mai activă.
Autorii observă că există și alte dovezi din alte studii că cei care suferă de tulburări de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, pot avea dificultăți în a primi feedback calmant din cortexul frontal în perioadele de stres.
„Aceste descoperiri ne pot ajuta să adaptăm intervenția terapeutică spre mai multe ținte, cum ar fi creșterea rezistenței conexiunilor de la hipocamp la cortexul frontal sau scăderea semnalizării către centrele de stres fiziologic”, a spus Rajita Sinha, care este, de asemenea, profesor la Yale. Ea a spus că toți subiecții care au luat parte la studiu au fost sănătoși și, în unele cazuri, răspunsurile lor în timpul experimentului păreau să fie adaptative – cu alte cuvinte, conexiunile cu cortexul frontal au devenit mai puternice pe măsură ce subiecții au fost expuși imaginilor stresante. Sinha și Goldfarb au speculat că acești subiecți ar putea accesa amintiri care ajută la modularea răspunsului lor la imagini stresante.
„Asemănător descoperirilor recente conform cărora amintirile legate de experiențele pozitive pot scădea răspunsul la stres al organismului, munca noastră sugerează că rețelele cerebrale legate de memorie pot fi valorificate pentru a crea un răspuns emoțional mai rezistent la stres”, a spus Goldfarb.
