România a reușit să evite un scenariu dezastruos în criza COVID-19, cu o supraaglomerare a unităților ATI și cu situații dramatice, așa cum au înregistrat italienii, spaniolii sau new-yorkezii, unde posibilitățile sistemelor de sănătate au fost depășite de avalanșa de îmbolnăviri. Care au fost deciziile și evoluțiile care au făcut ca în România să se evite asemenea dimensiuni ale crizei, încă nu știm, dar, este evident că autoritățile de la București au luat în calcul și cele mai sumbre scenarii. Să ne amintim, de pildă, momentele în care, după exemplul chinezesc al construirii unui spital în zece zile, Armata Română și-a mobilizat resursele pentru instalarea de spitale de campanie. După spitalul ROL 2 de la Otopeni, de pe terenul Institutului Ana Aslan, proiecte similare au fost demarate la Timișoara și Constanța. În ambele orașe au fost indisponibilizate stadioane pe care au fost amenajate spitalele respective, rămase, însă, fără pacienți.
Deși declarate operaționale, facilitățile respective nu își mai au justificarea pentru păstrarea în funcțiune, prin ieșirea din starea de urgență. Practic, investiții de câteva milioane de euro- surse bine documentate arată că numai corturile asamblate care găzduiesc saloanele ar costa în jur de 2 milioane de euro, fiecare-stau nefolosite, iar menținerea lor operaționale înseamnă alte cheltuieli.
La Timișoara, se așteaptă ultimele avize pentru punerea în funcțiune a spitalului militar. Armata a săpat tranșee, a racordat spitalul de campanie la utilități, a turnat asfalt, toate acestea făcând ca stadionul să nu mai poată fi utilizat prea curând. Timișorenii își pun firesc întrebarea cui mai folosește această facilitate și de ce conducerea MApN insistă să păstreze deschis un asemenea așezământ, în condițiile date.
”Domnul Arafat a spus că este foarte bine că ele există, vor trebui să rămână funcţionale, ele nu vor fi dezactivate, nu se vor închide. Pur şi simplu, aceste spitale vor rămâne funcţionale până la sfârşitul anului. Să vedem ce se va întâmpla în acest timp”, a declarat pentru adevărul.ro, prefectul de Timiș, Liliana Oneţ. Medicul Virgil Musta, membru în Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a declarat, pentru aceeași publicație: “Conform previziunilor iniţiale, numărul de cazuri de coronavirus în România era mai mare. Faptul că s-a ţinut sub control e un lucru foarte bun. Faptul că nu au fost depăşite capacităţile spitalelor este îmbucurător. Dar în acel context, s-au conceput nişte spaţii de izolare sau spitale suport, aşa cum este şi spitalul militar de campanie de la Timişoara. Aici ar fi trebui să fie internaţi pacienţii cu forme uşoare şi asimptomatici. Încă urmează să obţină câteva aprobări pentru deschidere. Dacă noi nu respectăm regulile, s-ar putea să avem într-adevăr nevoie de acest spital, să izolăm posibilii pacienţi infectaţi cu coronavirus. Posibil să avem probleme cu virusul şi la toamnă, din acest motiv e bine să fim pregătiţi”.
Pentru civili, o asemenea explicație ar putea sta în picioare, dar militarii care au trecut, cel puțin o dată în viața lor, printr-un asemenea spital de campanie, știu că în corturile respective nu se pot asigura condiții de temperatură optimă pentru pacienți. România are o climă temperat-continentală, iar în eventualitatea unui presupus val doi în noiembrie-decembrie, soluțiile gândite ar trebui să fie în acord cu temperaturile exterioare.
Nici la Constanța, în spitalul Rol 2 nu a fost tratat vreun pacient cu COVID-19. Sistemul Medical Modular de Izolare și Tratament , amenajat pe Stadionul Portul din Constanța, are în compunere o zonă medicală cu 56 de paturi, dintre care 4 pentru Terapie Intensivă, și o zonă de carantinare cu 120 de paturi.
De altfel, singurii pacienți Covid-19 ajunși într-unul dintre aceste spitale de campanie au fost cei transferați la Otopeni, dar și acolo s-a folosit numai o treime din capacitatea existentă.
Faptul că în perspectiva unor scenarii sumbre, Armata a avut imediată reacție de răspuns, a dat încredere românilor. O încredere care s-a construit și cu importante resurse materiale. Menținerea în funcțiune a acestor facilități devine însă discutabilă. Pentru că, ultimele statistici arată o situație staționară, iar perspectiva unui val doi pandemic, despre care nu avem niciun fel de date ca să îi anticipăm dimensiunea, nu poate fi o justificare pentru a arunca banii pe fereastră cu spitalele de campanie.
O decizie este greu de asumat pentru că ea presupune să li se explice românilor de ce au fost risipite resurse pentru amenajări care nu s-au folosit. Este răul cel mai mic dacă e să comparăm situația cu menținerea acestor spitale operaționale, până la iarnă, pentru ca, atunci, să ne dăm seama că nu le putem folosi sau că, din nou, nu este nevoie de ele.
