Institutul pentru Politici Publice respinge proiectul legii sănătăţii, susţinând că acesta are ca scop apărarea intereselor asiguratorilor, şi nu ale pacienţilor şi somează Ministerul Sănătăţii să prezinte un raport privind starea sistemului înaintea oricărei dezbateri asupra direcţiei de reformă în sănătate.
‘Proiectul legii privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România, lansat în dezbatere publică în decembrie 2011 de către Ministerul Sănătăţii, se îngrijeşte în primul rând de interesele asiguratorilor, ci nu ale pacienţilor. Nu se preocupă temeinic de îmbunătăţirea calităţii actului medical, dar insistă să privatizeze netransparent, radical şi cu mari premise de abuz actualul sistem de sănătate, fără o minimă analiză de impact a măsurilor anticipate a fi luate odată cu intrarea în vigoare a legii. Din toate aceste motive, IPP respinge în mod categoric adoptarea lui în perioada următoare’, se arată într-un comunicat remis miercuri AGERPRES.
ONG-ul cere şi ‘stoparea acţiunii de transformare a unui raport prezidenţial – ‘Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului’ – în cea mai mare privatizare din istoria României, prin administrarea anuală a cinci miliarde de euro, contribuţiile la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, plus două-trei miliarde de euro din sistemele secundare de asigurare, la care se adaugă valoarea spitalelor ce urmează a fi vândute către sistemul privat’.
Pe de altă parte, IPP arată că susţine nevoia de modernizare a actualului sistem sanitar din România inclusiv prin cooptarea operatorilor privaţi în prestarea unor anumite servicii.
‘Este de necontestat faptul că modul de funcţionare a actualului sistem are o serie de probleme grave, endemice. Totuşi, proiectul de lege nu contribuie la soluţionarea acestor probleme atâta vreme cât nu aşază în centrul preocupărilor principalul beneficiar al serviciului de sănătate, cetăţeanul, proiectul transferând practic resursa financiară în administrare privată, fără a stabili cine poartă responsabilitatea ultimă a gestionării actului medical’, apreciază IPP.
Organizaţia arată că în expunerea de motive a proiectului se specifică vag faptul că ‘proiectul de lege propune un model care să crească utilizarea eficientă a resurselor financiare, păstrând, pe cât posibil, eforturile contribuabililor în actualele limite’ sau că ‘populaţia nu va resimţi financiar această modificare, plătind, în mare, aceleaşi asigurări ca până acum’.
‘Anticipăm că interesele financiare ale actorilor privaţi intraţi pe piaţa asigurărilor şi a serviciilor medicale nu vor ţine cont de aceste formulări ambigue, expunerea de motive arătând clar o direcţie înspre creşterea costurilor la beneficiarul sistemului de sănătate: ‘Opţiunea rămasă este creşterea bazei de contribuţie şi diversificarea finanţării care să atragă resurse suplimentare prin alte mecanisme”, subliniază ONG-ul.
IPP consideră că este necesară o dezbatere publică reală şi un proces de analiză mult mai complex decât raţiunea strict economică, ‘făcută atât la presiunile organismelor financiare externe, cât şi ale unor grupuri de interese, deoarece sănătatea reprezintă un drept fundamental al cetăţeanului, garantat prin Constituţie, care nu poate fi înstrăinat prin mecanisme care rămân în continuare neclare’.
Din perspectiva promovării intereselor cetăţenilor – pacienţi, ONG-ul arată că se opune adoptării proiectului prin asumare de răspundere, afectând o problemă de interes vital pentru viaţa fiecărui cetăţean român.
De asemenea, IPP acuză iniţiatorii că au lansat în dezbaterea publică acest proiect de lege în lipsa unor informaţii cheie, cum ar fi: conţinutul pachetului de servicii de bază, normele de aplicare a coplăţilor în sistem, care urmează să fie reglementeze prin ordin de ministru, hotărâre de guvern.
‘Proiectul stabileşte o serie de drepturi pentru asiguratorii privaţi ai serviciilor de sănătate care se vor implica în furnizarea serviciilor, dar nu şi sancţiuni. (…) Proiectul amestecă termeni şi proceduri de finanţare – sistemul de coplată este prevăzut practic pentru toate serviciile medicale oferite, mai puţin pentru cel de urgenţă -, nefiind clar în ce priveşte potenţialele abuzuri din partea asiguratorilor faţă de paleta de servicii pentru pacient. De altfel, Guvernul ignoră cu bună ştiinţă faptul că în prezent Legea nr. 220/2011 prevede deja sistemul de coplată, însă continuă să nu o aplice pentru că nu există o bază de calcul concretă a contravalorii serviciilor medicale’, susţine Institutul pentru Politici Publice.
IPP apreciază că preocuparea centrală a legii este asigurarea profitului firmelor de asigurare private, dar şi preluarea administrării întregului sistem, inclusiv a patrimoniului, de către grupuri de interese.
Mai mult, în ceea ce priveşte privatizarea spitalelor ONG-ul afirmă că procedura descrisă de lege – prin care administratorul în funcţie al spitalului va decide schimbarea statutului juridic al instituţiei – este ‘neserioasă’.
‘Introducerea nu a unuia, ci a două carduri de sănătate (unul pentru România şi altul pentru Europa, deşi suntem cetăţeni europeni), ale căror costuri le va suporta, desigur, tot cetăţeanul, este, de asemenea, o măsură a cărei utilitate nu o înţelegem decât dacă am privi prin prisma unor grupuri de interese preocupate de o asemenea afacere. În contextul presupusului argument al unificării informaţiilor din sistem privind asigurarea serviciilor medicale este de ajuns ca aceste informaţii să fie corelate cu codul numeric personal, nefiind necesară o procedură suplimentară care reprezintă, la rândul său, o potenţială afacere profitabilă’, adaugă IPP, care constată ‘pacientul român va avea un singur drept principal în noua lege: să nu uite să plătească contribuţia la sănătate ca să aibă asiguratorul privat bani de rulaj’.
Organizaţia mai susţine că cetăţenii sunt manipulaţi prin lipsa din spaţiul public a informaţiilor detaliate despre cât costă, în prezent, intervenţiile medicale într-un spital public.
În plus, IPP consideră că un sistem eficient de sănătate trebuie să aibă un singur responsabil, respectiv Ministrul Sănătăţii şi arată că respinge propunerea din proiect prin care se stabileşte că preşedintele CNAS va avea rang de ministru.
De asemenea, Institutul pentru Politici Publice cere mai multă transparenţă a informaţiilor statistice despre starea de sănătate a populaţiei şi somează Ministerul Sănătăţii să facă public un raport privind starea sistemului înaintea oricărei dezbateri asupra direcţiei de reformă în sănătate.
‘IPP recunoaşte necesitatea în primul rând a evaluării actualului sistem de sănătate şi somează actualul Ministru al Sănătăţii să dea publicităţii un raport complet asupra stării sistemului care să conţină toate informaţiile pe baza cărora orice actor interesat, avizat sau nu, să înţeleagă care sunt adevăratele probleme ale sistemului sanitar: de exemplu, planul naţional de paturi, auditul spitalelor din România şi sancţiunile aplicate, evaluarea costurilor efective ale actului medical etc.’, completează ONG-ul.
